Stiu de unde vin.
Vin de undeva, de departe, din vechime, din vremuri de mult uitate.
Si vin pe umbra unui vis, pe-o raza de luna, pe zambetul unei stele.
Am fost odata, poate, un scrib invatat, sau un mare orator, un intelept, sau prima femeie faraon, o zeita antica, sau o cascada in jungla tropicala, o floare rara, sau un fluture in culori nemaivazute…
Cine-am fost, nu conteaza, pentru ca intotdeauna am fost ceva sau cineva bun…
Cine sunt acum, da, conteaza, pentru ca sunt EU si-atat. Sunt eu, asa cum sunt.
De unde vin? De foarte departe, din negura vremurilor de mult apuse, de pe meleaguri stravechi, taramuri de basm, poate din cetatile celtice, sau din deserturile aramaice… cine mai stie…
Si unde merg acum? Catre ce, sau catre cine ma indrept? Asta nu mai stiu. 🙂 Voi vedea.
Stiu doar de unde vin…
