Corabioare fragede cu untura, reteta de cofetarie de pe vremuri, o amintire din vremurile ceausiste. Este exact acea reteta care se facea atunci. Reteta scrisa si video pas cu pas.
Cu totii ne amintim de mancarurile si dulciurile copilariei. Iar noi, decreteii, cei care am copilarit inainte de revolutie, ne amintim si de prajiturile din cofetarii. Asa putine cum erau, facute cu margarina, rareori cu unt, erau bune.
Am fost cofetar-patiser pe vremuri, am lucrat o perioada la Laboratorul de cofetarie din Galati, cel de la Patinoar. A fost cumplit de greu, Laboratorul mare era numit Auswitz, si nu degeaba. Luam salariul doar 50-60 %, niciodata nu se facea planul.
Nu aveam ustensile decat ce ne aduceam de-acasa, nu aveam robot si bateam la mana, cu telul compozitiile pentru fursecuri…Foarte greu! Am povestit la reteta de spritat-aici, cum bateam la mana 7 kg de margarina cu 7 kg de zahar pudra tare ca betonul…
Corabioare fragede cu untura, reteta de cofetarie de pe vremuri
A fost ingrozitor de greu, dar cand am trecut la sectia condusa de Tanti Coca, a fost o mare placere. La reteta de foi de placinta-aici, v-am povestit despre Tanti Coca, o minune de OM.
Stiu multe retete de cofetarie de pe vremuri, v-am aratat cateva si sa vedem cand le vine randul si la celelalte. Am publicat retete de fursecuri, inghetate, prajituri si torturi de tot felul. Am retete de Savarine, Amandine, Boema, Bibescu, Siret cu vanilie sau cafea, Caraiman, Tort Krantz sau Diplomat, batoane, chifle si muuulte altele.
Ce ingrediente folosim pentru Corabioare fragede cu untura, reteta de cofetarie de pe vremuri?
Durata Preg.:
Durata gatit:
Total:
Portii: 14
- 200 g untura
- 200 g de smantana grasa
- 500 g de faina alba
- coaja de o lamaie si o portocala
- vanilie
- 1 ou
- 100 g de zahar pudra
- un praf de sare
- o lingurita cu varf de bicarbonat de sodiu stins cu zeama de lamaie sau otet
Cum preparam Corabioare fragede cu untura, reteta de cofetarie de pe vremuri?
- Punem intr-un bol untura cu smantana, adaugam si zaharul pudra si vanilia, alifiem totul pana obtinem o crema fina.
- Adaugam oul si sare cat luam cu doua degete, punem coaja de lamaie si portocala, faina, bicarbonatul de sodiu stins cu zeama de lamaie.
- framantam aluatul, de la margine spre mijloc, amestecam rapid totul, ca sa nu se gumeze.
- Invelim aluatul intr-o folie de plastic si il punem la frigider pentru minim 2 ore.
- Presaram masa cu faina, impartim aluatul in doua bucati, ca sa putem lucra mai usor.
- Intindem un fitil cam de 2 centimetri grosime, va avea in jur de 1 metru. Il aplatizam usor cu mana, apoi cu o furculita facem un model, pe mijloc. Vedeti procedeul mai exact in reeta video, dedesubt. E foarte simplu 🙂
- Taiem bucati cam de o palma, pe care le asezam in tava tapetata cu hartie de copt, lasam distanta intre ele, pentru ca vor mai creste la copt. La fel facem si cu cea de-a doua bucata de aluat. Eu am obtinut 14 corabioare.
- Punem tava in cuptorul preincalzit, la o temperatura de 200 de grade Celsius, foc sus-jos, cu ventilatie, la cuptoarele electrice. La cele pe gaz, foc mediu spre maxim. Le lasam in cuptor pentru 10-15 in cuptor, se coc foarte repede.
Corabioare fragede cu untura, reteta de cofetarie de pe vremuri
Imediat, asa fierbinti, se pudreaza cu zahar farin vanilat sau simplu, dupa dorinta.
Se pot pastra si 2 saptamani in cutii metalice sau recipiente din sticla, ceramica sau portelan. Sunt minunate la micul dejun, ca desert sau la pachetel.
Dupa dorinta, se pot adauga orice alta aroma: scortisoara, anason, apa de trandafiri sau flori de portocal, menta, rom etc…
Este o reteta simpla, ieftina si gustoasa.
Pofta buna!
Va las dedesubt si reteta video 🙂
Trimise de cititoarele care au probat reteta:
Mi-aduc aminte ca ne duceam in pauza mare si ne luam cornuri, batoane, basmalute cu gem, cornuri germino. Am impresia (nu sint sigura) ca la corabioare foloseau bicarbonat de amoniu, aveau un gust pronuntat, dar tocmai asta imi placea. La malul marii sintem norocosi ca inca gasim corabioare (si Eugenii adevarate), iar amintirile din copilarie le fac si mai bune.
Da, sunt amintiri care au aroma, care raman in suflet mereu 🙂
Doamna Gina, știți și rețeta aceea veche de mozaic? Era pe vremuri când eram copil. Era la vânzare in acel timp cu corabioarele și ștrudelele de mere și brânză dulce.
Nu mai stiu cum era mozaicul. Da-mi niate amanunte.