Prajitura bunicii

Prajitura bunicii (torta della nonna) este un desert savuros, o reteta  ce apartine patiseriei italiene si a carui origine este revendicata atat de traditia culinara a orasului Arezzo, cat si mai nou de cea florentina. O prajitura savuroasa, cu aluat fraged si crema fina, vanilata, asa cum numai bunicile stiu sa faca 🙂

Nu ca ar fi un lucru fundamental, dar dupa aspectul sau rustic (un blat simplu in doua straturi, umplut cu o crema de lapte si ornat cu muguri de pin) tind sa dau crezare celor ce atribuie acest delicios desert teritoriului provinciei Arezzo, a satelor de odinioara, cu lume simpla si muncitoare (dar potrivit spuselor locuitorilor celorlalte provincii toscane si de o zgarcenie proverbiala) si cu o bogatie a traditiei culinara de tot respectul.

Cert este ca acesta prajitura incantatoare prin simplitatea ei, cu o savoare divina, unde gustul aromat al cremei de lapte si vanilie se combina armonios cu cel a mugurilor de pin usor rumeniti si scufundati parca intr-un blat sfaramicios, este nelipsit din vitrinele restaurantelor si a cofetariilor din tot centrul Italiei.

Exista mai nou si o alta varianta a acestui desert, unde crema de lapte este inlocuita cu cea de ciocolata, si aceasta din urma poarta numele de prajitura bunicului.

Dar sa trecem la retata noastra. Mentionez ca nici eu nu am ramas fidel retetei traditionale a acestei prajituri, folosind un blat „sablé” (fraged, cu o insemnata cantitate de unt), imbogatit cu putina cacao, dand astfel curs cerintelor celor mici pentru care si cu ajutorul carora am realizat aceasta prajitura (am si eu ajutoarele mele, ce credeti).

Timp de pregatire: 30 min / Timp de coacere : 40-45 min / Grad de dificultate : redus

Ce ne trebuie pentru reteta de Prajitura bunicii?

Prajitura bunicii

Durata Preg.:  30 mins

Durata gatit:  45 mins

Total:  1 hour 15 mins

Portii: 8

Prajitura bunicii (torta della nonna) este un desert savuros ce apartine patiseriei italiene si a carui origine este revendicata atat de traditia culinara a orasului Arezzo, cat si mai nou de cea florentina.

Ingrediente

• Pentru blat:
• 320 g faina
• 30 g cacao
• 200 g unt
• 150 g zahar farin
• 1 ou intreg
• 1 galbenus
• 8 g praf de copt
• Sare (cat se ia cu varful degetelor)
• coaja de lamaie razuita (optional)
• Pentru crema de lapte:
• 500 g lapte
• 4 galbenusuri
• 175 zahar tos
• 40 g amidon de porumb
• 1 pastaie de vanilie
• 1 coaja de lamaie (dupa gust)
• 1 coaja de portocala( dupa gust)
• 125 g urda de vaca
• Zahar farin pentru ornat
• Muguri de pin 60 g (dupa gust )

3.5.3229

Cum se face reteta de Prajitura bunicii?

Amestecam bucatelele de unt (la temperatura camerei) cu zaharul, adaugam sarea, oul si galbenusul, coaja de lamaie razuita, iar in final faina, cacaoa si praful de copt, cernute inainte. Framantam putin, doar pana cand aluatul dobandeste consistenta.

Invelim cu o pelicula transparenta si dam la frigider pentru cel putin 4 ore.

Daca dorim sa obtinem un aluat mai sfaramicios, adoptam un alt procedeu. Amestecam bucatelele de unt mai intai cu faina, cacaoa si praful de copt, iar mai apoi vom adauga zaharul, sarea, galbenusul si oul.

De ce acest procedeu va da rezultate diferite? De ce blatul nostru va deveni mai sfaramicios?

Spuneam intr-un articol precedent legat de realizarea blatului, ca legaturile de gluten ce dau elasticitate aluatului se formeaza din contactul fainii cu lichidele.

Ori noi tocmai acest lucru va trebui sa-l evitam in cazul aluatului nostru.

Deci pentru obtinerea unui aluat si mai sfaramicios vom evita contactul direct intre aceste doua ingrediente, iar untul amestecat direct cu faina va constitui “ o bariera” in acest sens.

Pregatirea cremei de lapte:

Punem laptele la fiert impreuna cu pastaia de vanilie.

Amestecam separat zaharul cu amidonul de porumb, adaugam galbenusurile batute si putin lapte caldut (un polonic din laptele pus la fiert).

Cand laptele fierbe, luam pastaia de vanilie, adaugam compozitia de mai sus, punem la foc mic si amestecam in continuu cu o lingura de lemn timp de cateva minute pana ce va rezulta o crema caracterizata printr-o culoare placuta la vedere si o consistenta potrivita.

Nu am folosit la realizarea acestei creme tehnica bain-marie din comoditate 🙂 , considerand-o in cazul de fata, superflua.

Inlocuind cantitatea de faina din reteta traditionala cu amidonul de porumb, riscul de formare a „cocoloaselor” este egal cu zero (acesta este primul truc pe ziua de azi).

Lasam sa se raceasca, amestecand din cand in cand pentru evitarea formarii unei „pojghite” la suprafata iar in final o amestecam cu cantitatea de urda din reteta. Dupa coacere, aceasta compozitie va rezulta moale, de o delicatete deosebita si cu un gust divin.

Multumesc pentru acest truc, prietenului meu Giovanni, un cofetar expert cu care la sala de sport, in pauzele lungi si dese intre exercitii ne mai impartasim trucuri culinare de tot felul.

Intindem aluatul la cca 2-3 mm (dupa gust) si formam doua discuri.

Cu primul tapetam forma noastra cu diametrul de cca 22 cm si marginile acesteia. In caz ca nu folositi o forma de silicon, ci una rigida, va sfatuiesc s-o tapetati cu hartie de copt.

Va va ajuta mult in momentul in care va trebui sa extrageti prajitura.

Umpleti, mai apoi, interiorul cu crema de lapte si urda si in final asezati cel de-al doilea disc( ceva mai mic) pe suprafata cremei, sigiland bine cu ajutorul unui varf de lingurita (asta si pentru partea estetica).

Un truc:

Pentru a evita ca mugurii de pin sa se prajeasca excesiv , va sfatuiesc sa-i lasati pret de o jumatate de ora intr-un vas cu apa. La finalul coacerii veti vedea ca vor dobandi o frumoasa culoare aurie, vor raspandi un miros ademenitor iar gustul prajiturii va fi unul de poveste.

Presaram mugurii de pin pe suprafata prajiturii si dam prajitura noastra la cuptorul incalzit la 170° C timp de cca 40 de minute.
Lasam sa se raceasca si presaram deasupra mugurilor de pin un strat de zahar farin.

Succesul este garantat!

Pofta buna!